Cum sa ne descurcam cu portiunile neinteresante de lemn sau piatra

CataratoarePlantele cataratoare au fost, dintotdeauna, plante care cresc extrem de repede si a caror marime este instantaneu remarcata. Sunt versatile si sunt modalitatea cea mai buna de a oferi gradinii dumneavoastra inaltime, daca aveti spatiul necesar pentru a le pune la treaba. Cu mult inainte ca un copac sa atinga inaltimea de 2 m, o astfel de planta este deja acolo, ba poate mult mai sus decat atat. Pot creste foarte repede pe suprafete mai putin prietenoase, cum ar fi peretii, dar se pot foarte bine acomoda si pe arcade. Oricum, oriunde ar fi, ele ofera si o protectie extraordinara impotriva razelor de soare, in cazul in care acestea nu sunt dorite in spatiul respectiv.
In momentul in care treceti la plantarea lor, trebuie sa nu cadeti in greseala de a le planta foarte aproape de ziduri. De cele mai multe ori, gradinarii incearca sa le aduca cat mai aproape, de regula la 15 cm de zid, dar ele trebuiesc sadite la 30 cm, tocmai pentru a-si croi singure drumul catre zid, si pentru a-si dezvolta radacinile puternice.
Plantele care reusesc sa se prinda singure, asa cum este iedera sau hortensiile cataratoare (hydrangea petiolaris), pot fi, asa cum denota si caracteristicile, plantate fara a fi sprijinite de nimic, asa cum se mai intampla cu unele plante care sunt fie legate aerian, fie sprijinite de la baza. Un zid in conditii bune nu trebuie sa fie distrus de o planta cataratoare, astfel ca ele isi vor marca drumul, dar nu vor distruge niciodata nici macar o bucatica din el. Oricum, asta nu inseamna sa le lasati libere la infinit, asa ca opriti-le undeva, la capatul zidului, pentru ca altfel vor continua sa se intinda si pe partea cealalta a acestuia. Este ceva ce trebuie sa faceti ocazional, asta nu inseamna ca veti sta sa le paziti in fiecare zi, pentru a vedea cat cresc.
Pe o zidarie de lemn, instalarea unei plante cataratoare nu este tocmai recomandata. Asta pentru ca, oricat ati incerca sa opriti lucrul acesta, tot isi vor gasi spatiile necesare pentru a trece printre sipcile existente, sau vor incerca sa isi croiasca drum prin toate gaurile pe care le vor gasi in lemn. Stabilizarea lor are si parti mai putin placute decat aceasta, mai precis faptul ca, dupa o ploaie serioasa, lemnul va fi umed, ceea ce va duce, in mod cert, la o scurtare a vietii lemnului. Nu vor aparea distrugeri dupa numai doi-trei ani, dar oricum, nu va mai rezista asa cum ati astepta sa reziste.
In ceea ce priveste plantele, pe langa cele enumerate la inceputul acestui material, mai puteti sa va folositi de urmatoarele: euonymus fortunii, ceanothus, chaenomeles, cotoneaster horizontalis, frementodendron sau pyracantha. Utile mai ales pentru ca pot fi bine supravegheate si chiar antrenate sa se catere pe anumite portiuni, in forma pe care o doriti.