Viviparitatea manglierului
Rhizophora mangle, cunoscut si sub denumirea de copacul pe picioroange, poate fi intalnit pe tarmurile mlastinoase din regiunile tropicale, in apropiere de varsarea lor in ocean. Una dintre particularitatile acestui copac consta in aceea ca trunchiul este sprijinit de numeroase radacini aeriene groase, care il tin suspendat deasupra apei si il fixeaza in terenul instabil. Cealalta caracteristica specifica este legata de modalitatea de inmultire - manglierul isi creste in propriul sau "corp" embrionul, eliberandu-l in mediul inconjurator gata incoltit. Din coroanele lui se desprind periodic "sageti" care se infig cu putere in malul din jur. Aceste sageti sunt, de fapt, embrionii - niste organe lungi, grele, care prezinta in partea de sus, la despicatura sagetii, un mugure, iar in partea de jos, unde se afla varful sagetii, un colt ascutit, din care apar, la numai cateva ore, radacini puternice, cu ajutorul carora se va fixa noua planta.
Aceasta particularitate reprezinta, de fapt, o forma de adaptare la mediul neprielnic in care creste copacul. Fluxul si refluxul matura meriodic tarmurile in care se afla manglierii. Daca planta s-ar inmulti prin seminte, acestea ar avea nevoie de cel putin 2-3 zile pentru a incolti si de inca 5-6 pentru a-si forma un sistem radicular, capabil sa reziste deplasarilor apei. Numai ca refluxul nu ar permite desfasurarea acestui proces de inmultire si ar smulge planta cu usurinta, inainte ca aceasta sa se "prinda". Astfel ca viviparitatea (inmultirea prin pui vii), specifica regnului animal, este cea care ajuta manglierul sa-si perpetueze specia in mediul natural, scurtand la maximum perioada de germinatie.
Fiind gata formata, planta cade pe sol si isi dezvolta rapid radacinile. "Puiul" de manglier nu are la dispozitie decat cele 12 ore ale perioadei de reflux, timp in care malul se descopera prin retragerea apelor. Daca urmatorul flux l-ar gasi insuficient de puternic fixat, existenta speciei s-ar alfa in pericol de disparitie.
Corina Dovinca
InCasa.ro