Operatii la repararea obiectelor tehnico-sanitare

instalatii tehnico sanitarePrintre cele mai frecvent folosite operatii de reparare a obiectelor tehnico-sanitare se numara: taierea, indoirea si lipirea barelor si a tevilor de plumb.

Inainte de a incepe taierea propriu-zisa, se masoara pe bara sau pe teava lungimea dorita, trasandu-se un semn (riz) cu acul de trasat, dupa care teava/bara se fixeaza in menghina, in pozitie orizontala si se cresteaza putin in dreptul rizului cu ajutorul unei pile triunghiulare. Taierea se executa cu ajutorului ferastraului de mana, care trebuie inclinat usor inainte. Lungimea dintre dvs. si menghina trebuie sa fie de circa 200 mm., corpul trebuie sa fie drept si sprijinit pe piciorul stang; ferastraul se tine in mana dreapta, cu mana stanga veti tine partea din fata a ramei. Apasati instrumentul cu ambleme maini, mai mult cu stanga, mana dreapta fiind folosita pentru executarea miscarii ferastraului. Fiind inclinati intr-un singur sens, dintii vor taia numai in timpul miscarii inainte, astfel ca apasarea este necesara numai la executarea acesteia. Pentru a micsora frecarea panzei pe peretii materialului care se taie, puteti folosi unsoare grafitata.

Indoirea
Tevile de presiune din plumb (de alimentare), desi au peretii grosi, pot fi indoite destul de usor cu mana, dupa un sablon sau pe o muchie rotunjita, avand grija sa nu se indoaie sub raze de curbura prea mici. Cele pentru scurgere au peretii mai subtiri si, la indoire, se pot turti. Astfel ca este necesar sa fie umplute, in prealabil, cu nisip fin cernut, care se va indesa prin scuturare sau prin ciocanire usoara cu o bucata de lemn. Dupa ce se efectueaza aceasta operatiune, se astupa cu dopuri de lemn capetele tevii si se indoaie cu mana dupa sablon. Tevile din PVC se umplu, de asemenea, cu nisip, insa aceasta trebuie sa fie  incalzit la 50 gr. C. Dupa umplere materialul se incalzeste deasupra unei surse de caldura, pana la max. 100 gr. C., devenind plastic si usor de indoit.

Lipirea reprezinta o metoda de imbinare nedemontabila a pieselor, cu ajutorul unor aliaje de adaos, numite aliaje pentru lipit. Pentru a obtine o imbinare rezistenta este recomandat ca locul lipirii sa fie bine curatat de grasimi, praf sau axizi, iar temperatura de topire a aliajului pentru lipit sa fie inferioara temperaturii de topire a pieselor case se asambleaza.

Pregatirea pieselor pentru lipire consta in:
- curatarea mecanica a suprafetelor prin pilire, razuire sau polizare
- degresarea suprafetelor cu solventi organici (benzina, petrol) sau cu solutii alcaline (hidroxid de sodiu, carbonat de sodiu, sticla solubila etc.)
- decaparea suprafetelor (indepartarea oxizilor) prin cufundarea pieselor in apa tare sau prin frecarea acestora cu pasta decapanta.

In general, exista mai multe metode de lipire, insa pentru instalatiile tehnico-sanitare se folosesc ciocanele de lipit. Dimensiunile acestora variaza in functie de dimensiunile pieselor de lipit: cu cat piesele sunt mai groase, cu atat greutatea ciocanului trebuie sa fie mai mare, iar temperatura necesara pentru topirea aliajului mai ridicata. Inainte de a fi lipite, tevile trebuie pregatite astfel incat sa poata fi imbinate usor: una dintre ele se va largi la capat cu ajutorul unui dorn conic confectionat din lemn de esenta tare, iar celalata va fi tesita la capat prin pilire.

Lipirea propriu-zisa se executa in felul urmator:
- se freaca suprafetele de imbinare cu o panza de smirghel si se acopera suprafetele curatate cu un strat de flux, cu ajutorul unui tampon de calti sau al unei pensule de par
- se incalzeste ciocanul de lipit, cu ajutorul caruia se iau bucatelele de aliaj si se aseaza pe locul de imbinare, deplasandu-se incet si uniform in lungul suprafetei de imbinare, pana cand aliajul topit se scurge de pe ciocan si umple cusatura. Lipirea se poate executa si prin asezarea bucatilor de aliaj direct pe locul de lipit. In contact cu ciocanul incalzit si prin executarea acelorasi miscari aliajul va fi distribuit uniform pe cusatura.
Dupa intarirea aliajului, lipitura se lasa sa se raceasca si se spala cu apa calda, pentru a indeparta resturile de flux dezoxidat. In cazul folosirii unui flux protector, spalarea nu mai este necesara.

Corina Dovinca
InCasa.ro

Comentarii:

Anonim postat pe 26 August 2011
Operatii
Foarte multe detalii...inutile. Tehnica anilor 1960. Sa-mi spuna Corina D.unde se mai foloseste asa o metoda in zilele noastre (sec XXI), cand este mai simplu sa inlocuiesti teava de plumb cu materiale actuale (sunt cunoscute suficient, nu le mai mentionez) mai ales ca plumbul este un material considerat toxic, fiind folosit, culmea, la alimentari cu apa rece, in anii '60