Banca, element principal al unei gradini Zen

Banca ZenO banca, intr-o gradina Zen, reprezinta un loc de asteptare, de odihna, reculegere si recreere. Deasupra ei, un acoperis care sa apere de ploaie reprezinta tot ceea ce trebuie pentru ca, in zilele ploioase, sa stati si sa ascultati ploaia.
Denumita "machiai", banca existenta intr-o gradina japoneza Zen a aparut, la inceput, ca un rezultat al ceremonialului ceaiului. Era un spatiu destinat oaspetilor, in care acestia sa cunoasca atat de discutatul ceremonial, inainte de a patrunde "de facto" in casele japonezilor.
De atunci, structura si utilitatea unei banci s-au schimbat cu anii. Ea a devenit astazi un loc in care se poate intampla orice, de la contemplarea naturii si a gradinii alcatuite, pana la servirea ceaiului, primirea oaspetilor, relaxare sau chiar pentru meditatie.
Design-ul unei astfel de zone nu este deosebit de greu de realizat. In fond, totul depinde propria imaginatie si de bunul gust, variantele intinzandu-se de la o simpla bancuta, sub o copertina, la un pavilion multifunctional, in care sa puteti manca sau sta la taclale cu prietenii. Elementul principal de constructie este, normal, lemnul, urmand ca de calitatea si consistenta sa depinda si efectul final pe care il va produce amenajarea unui asemenea loc. Normal, finisajul va avea si el rolul sau, pentru acesta trebuind folosite vopseluri de calitate, silicon pentru imbinarea perfecta a diverselor parti, ca si pensule fine, pentru crearea aceluiasi efect de finete si pe suprafata bancii, dupa ce este vopsita. In functie de propriile conceptii, puteti adauga pavilionului usi sau il puteti inconjura de plante, care sa faca mai greu accesul privirilor nedorite catre el. Totul ramane la latitudinea dumneavoastra si la fondurile pe care le aveti la dispozitie pentru realizarea sa.

Comentarii:

XrkeKcoMYV postat pe 07 Iunie 2012
zDaNSDvyXtBCXiNcQ
Nu stiu ce sa spun de imaginea asta. Cu toate astea ma dajenreaza de romanii care gandesc, spun si sustin titlul ala. Cineva spunea eu m-am indragostit de Romania din auzite. Povestile de dainuire ale neamului romanesc sunt extraordinare. Exact asa cum ai fotografia bunicii tale pe care nu ai cunoscut-o. Si vezi acolo trasaturi de calitate. O vedeai cum era imbracata, cum a infruntat ea eternitatea prin privind prin fotografie. Si atunci apare acel ceva care nu ti-l poate confisca nimeni. Lucrul asta e valabil oriunde, oricand pe orice colt al lumii. Si chinezul trebuie sa fie mandru ca este chinez, ca daca el este mandru ca este chinez, eu sunt mandru ca sunt roman.Intorcandu-ma la titlul tau care ma dajenreaza cu mult mai mult decat foamea, disperarea, lipsa de demnitatea a romanilor mei, nu pot spune ca mi-e rusine ca-s roman. Nici macar nu pot sa gandesc. Ci doar ma gandesc ca esti inca un roman care nu-si merita identitatea.