Craciun personalizat

pom impodobitDecoratiunile de Craciun isi au originea in Germania secolului XVI, cand se foloseau pe post de ornamente dulciurile (acadele, figurine din turta dulce). In sec XVIII apar ornamentele confectionate manual, constand in bomboane, stafide, alune sau fructe invelite in hartie colorata. Pana in sec XIX decoratiunile de Craciun au fost confectionate exclusiv in casa, abia din 1870 aparand pe piata globurile de sticla si betelele colorate, care au condus la dezvoltarea unei adevarate industrii.

 

Folosirea ornamentelor de Craciun reprezinta modalitatea cea mai usoara de a va exprima propria personalitate si de a uniformiza decorul de sarbatori prin crearea unei tematici anume. Decorul in stil victorian, de exemplu, include fructe, prajiturele, ursuleti, figurine, funde, dantele si alte "zdranganele"; decorul natural/iernatic presupune folosirea ornamentatiilor care descriu cel mai bine acest anotimp: fulgi de zapada, conuri de brad, turturi artificiali, stele, pasari mici, figurine luminate; decorul nautic, folosit de cei indragostiti in permanenta de mare, necesita utilizarea ormanetelor gen: barci, ancore, scoici, caluti de mare, faruri, care sa impodobeasca bradul de Craciun. Similiar acestei teme este tema pescuitului, care presupune folosirea ornamentelor din aceeasi gama si, in plus, a celor care tin exclusiv de acest "sport": momeli, pestisori, undite, figurine reprezentand percari etc.; decorul de Craciun avand ca tema sportul va ofera posibilitatea de a va exprima mandria fata de echipa din care faceti parte, prin etalarea trofeelor, a fotografiilor de grup, prin folosirea ornamentelor care corespund cu natura sportului pe care il practicati: mingii (de volei, forbal, baschet etc.), rachete, flacara olimpica etc.

 

O alta modalitate de a crea un decor unic de sarbatori o constituie personalizarea ornamentelor achizitionate din comert. Puteti realiza acest lucru apeland la cel putin doua metode: crosetarea sau brodarea. Ornamentele alese trebuie sa fie confectionate din materiale moi, care sa permita imprimarea de monograme sau de mesaje scurte, cu ajutorul acestor metode. Folositi ata divers colorata care sa invioreze obiectele.

 

Inspirandu-ne de la origini, o alta idee interesanta este aceea de a impodobi bradul numai cu "ornamente comestibile": fructe uscate sau crude, mere, nuci, portocale, figurine din turta dulce.

 

In materie de culori, trebuie sa stiti ca anul acesta se poarta albul, movul si verdele, culorile vedeta ale designului interior, transferate si asupra decoratiunilor de sarbatori.

 

www.incasa.ro

 

Comentarii:

IJlMKPjrkfBVbllS postat pe 23 Februarie 2013
BAQcumOQwwWJcUe
Cred că sunt unele exagerări, ate2t een acirtol ce2t mai ales een comentarii.Așa cum recunoaște și autorul acirtolului, vechimea, chiar foarte mare, a unui obiect nu este obligatoriu un impediment een folosirea lui. Putem trece ușor peste pilda celor care, la eenceputul sec. XX purtau hainele bunicilor sau străbunicilor (a se vedea cercetările din Fundu Moldovei și alte regiuni din perioada interbelică). Putem trece și peste faptul că și obiectele simple din metal (cuie, caiele, ve2rfuri de săgeți etc) erau een Evul Mediu - și mult mai mult een Antichitate - deosebit de prețioase. Dar mi se pare necesar să recunoaștem ate2t posibilitatea existenței unor tradiții, a unor mărci identitare a unor grupuri, mai ales de elită. Putem da ca pildă coroana maghiară, care din Evul Mediu și pe2nă een secolul XX - pentru unii și astăzi - a avut o deosebită semnificație (și) ca obiect een sine. O asemenea valorizare a unui obiect de excepție, fie de către nobilimea sau familiile regale dacică respectiv celtică este mai mult dece2t posibilă, este de așteptat. Sigur, putea să nu fie un coif. Dar - și ajungem aici la alt aspect - de n-ar fi ales regizorul un coif? Pe2nă la urmă ține de viziunea lui artistică, iar aici o discuție științifică este cu totul nepotrivită, cred eu.cen ceea ce privește forma coifului, eemi eengădui, cu scuze pentru cei de altă părere, să nuanțez iar lucrurile.Desigur, se vede - de către cine știe la ce să se uite - că forma era oarecum conică. Spun oarecum deoarece există posibiltatea ca een ve2rf să fi fost coarne de cerb, un vultur sau un corb sau o piatră prețioasă sau altceva (care ar fi justificat mai bine și jefuirea brutală a coifului de acea parte). E o posibilitate, nu o teorie, desigur. Se poate să fi fost pur și simplu conic. Dar ce2ți știau acest lucru een 1965? Foarte, foarte puțini. Este oare de vină regizorul că nu are cunoștințe extensive de arheologie? Nu ar trebui cumva cumva să ne eentrebăm cine l-a consiliat? Și nu ar trebui să ne eentrebăm de ce nu au reacționat atunci istoricii și arheologii? Mai mult, eentre 1928(1926) și 1965, nu ar fi trebuit ca reconstrucția coifului, eentr-o formă ce2t mai logic apropiată de cea inițială, să devină arhicunoscută?Voi reveni asupra acestei eentrebări, după o mică digresiune.Am fost și eu izbit de ciudățenia prezenței lui Vlad Țepeș een Mircea . Dar, pentru că nu era un documentar istoric, ci un film artistic, am privit-o ca pe o simbolică licență cinematografică, un mijloc de a sugera trecerea peste generații a unor valori fundamentale. Aici, cred eu, trebuie să avem o mare eențelegere față de libertatea, de multe ori exasperantă pentru omul de știință, pe care și-o eengăduie artiștii față de fapte. Repet, la un documentar ar fi fost inacceptabil, la un film de artă este o licență, o figură de stil ce trebuie luată ca atare.centorce2ndu-mă la subiect, mi-aș dori să subliniez faptul că nu sunt de vină nespecialiștii că sunt neinformați, ce2t specialiștii că nu informează.cen alte țări există un adevărat sistem de popularizare a descoperirilor științifice (propri).Avantajele sunt uriașe: conștiința propriei valori, stimularea ge2ndirii și a imaginației, stimularea controversei, stimularea vocațională.La noi... pustiu.