Arhitectura Bauhaus
Bauhaus este termenul comun folosit pentru Scoala de Arta si Arhitectura Staatliches Bauhaus, care a functionat in Germania in perioada 1919-1933, si pentru modul in care au abordat problema designului. In traducere libera, cuvantul inseamna ''arhitectura casei'' - Architecture House - (provenind din verbul german ''build'' - ''a construi''). Stilul Bauhaus a devenit unul din cele mai influente curente de arhitectura modernista.
Designerii de la Bauhaus (profesori si studenti) doreau sa se rupa de traditie si sa dezvolte un stil foarte modernist. Intentia lor era sa integreze arta, tehnologia si arta mestesugului in schitele lor si sa ignore filosofia de design existenta deja. Ideile inovative erau aplicate in arhitectura, design-ul de mobilier si chiar tipografie. Reprezentanii Bauhaus considerau ca orice tip de design trebuie sa fie considerat ca fiind arta, la fel ca pictura sau sculptura.Printre cele mai cunoscute nume care au dezvoltat si au dus mai departe scoala Bauhaus sunt Walter Gropius, Mies van der Rohe, Laszlo Moholy-Nagy, Paul Klee, Lyonel Feininger, Wassily Kandinsky si Marcel Breuer.
Caracteristici ale stilului Bauhaus:
- elementele ornamentale, decorative intra intr-un con de umbra, primand functionalitatea;
- este folosita asimetria;
- arhitectura este privita ca ''spatiu'', nu ca ''masa''.
Cladirile Bauhaus sunt de obicei cubice, cu unghiuri drepte (desi exista la unele constructii colturi si balcoane rotunjite); fatadele sunt netede, iar planul interior este deschis.
Istoric
Scoala de arta Bauhaus a functionat in trei orase diferite (Weimar: 1919-1925, Dessau: 1925-1932 si Berlin: 1932-1933) si s-a aflat sub conducerea a trei directori si arhitecti in acelasi timp (Walter Gropius: 1919-1928, Hannes Meyer: 1928-1930, Ludwig Mies van der Rohe: 1930-1933). Aceste schimbari de directie si locatiile diferite au atras dupa ele, evident, modificari constante in zona punctelor de interes abordate, a tehnicilor folosite, profestorilor si politicii. Cand scoala s-a mutat din Weimar la Dessau, de exemplu, desi era un loc nou din care puteau veni surse de venit, atelierul de olarit a fost inchis. Cand Mies a preluat conducerea scolii in 1930, a transformat-o intr-o scoala privata nu le-a permis ''adeptilor'' lui Hannes Meyer sa participe la cursuri.
Scoala a fost fondata de Gropius in conservatorul oras Weimar, in 1919, ca o fuziune intre Scoala de Arte si Mestesuguri din Weimar si Academia de Arte Frumoase din acelasi oras. Majoritatea obiectelor realizate in ateliere au fost vandute in timpul primului razboi mondial. Intentia initiala a fost ca Bauhaus sa fie o combinatie intre o scoala de arhitectura si una de mestesuguri, dar sa fie in acelasi timp o academie de arte. Probabil ca acesta a si fost motivul de la care au luat nastere conflictele.
Argumentul lui Gropius a fost ca la sfarsitul celui dintai razboi mondial a inceput o noua perioada in istorie, iar al vroia sa creeze un stil arhitectural care sa oglindeasca aceasta perioada noua. Conceptia sa asupra arhitecturii si modului in care trebuiau sa arate obiectele se reunea in jurul cuvintelor functional, ieftin si trebuiau sa se preteze la productia in masa. Urmarind aceste scopuri, Gropius dorea sa reuneasca arta si mestesugul pentru a realiza produse cu un grad mare de functionalitate, dar care sa aiba totusi pretentii de a fi obiecte artistice. A fost tiparita o revista numita ''Bauhaus'' si o serie de carti, ''Bauhausbuchner''. Cel responsabil cu designul si tiparirea lor era Herbert Bayer.
Multi critici sunt de parere ca reforma germana din aria educatiei artistice a fost critica, din motive economice. Cum Germania nu dispunea de marerie prima la fel de mult ca Statele Unite sau Marea Britanie, a trebuit sa se bazeze pe forta de munca si pe capacitatea de a exporta bunuri inovative si de calitate. Prin urmare, era mare nevoie de designeri si de un nou mod de educatie artistica. Filosofia scolii declara, pur si simplu, ca artistul trebuie sa fie educat sa lucreze cu industria.
Bauhaus a fost foarte mult ajutata de autoritatile din Weimar. Dupa schimbarea guvernului local, scoala s-a mutat in Desau, in 1925, unde atmosfera civica era mult mai industriala si avea o tendinta progresista. Dupa aceasta mutare, in Weimar a ramas in functiune o alta institutie de educatie in domeniul design-ului industrial, ai caror profesori erau mai putin porniti importiva noului regim politic conservator. Aceasta scoala a fost cunoscuta ca Universitatea Tehnica de Arhitectura si Inginerie Civila, pentru ca dupa anul 1996 sa isi schimbe numele in Universitatea Bauhaus din Weimar. In 1927, stilul Bauhaus si cei mai influenti arhitecti ai sai au influentat total expohitia ''Die Wohnung'' (''Locuinta''), organizata in Stuttgart. O parte importanta in aceasta expozitie era realizarea unui proiect de locuinte.
Gropius a fost urmat la conducerea scolii de catre Meyer, apoi de Mies. Sub presiunea politica din ce in ce mai mare sub care se afla, Bauhaus s-a inchis la ordinele regimului nazist, in 1933. Partidul nazist si celelalte partide fasciste fusesera oricum impotriva scolii de-a lungul anilor 1920. Ei considerau ca institutia este un front comunist, mai ales pentru ca in proiect erau implicati multi artisti rusi. Prin urmare, multi arhitecti au fugit in Uniunea Sovietica.
Arhitectura Bauhaus
Paradoxul perioadei de inceput a Bauhaus a fost ca, desi manifestul sau proclama ca scopul ultim al intregii activitati creative este relizarea unor constructii, scoala nu a oferit cursuri de arhitectura pana in 1927. Singurul produs profitabil, tangibil, al Bauhaus a fost tapetul.
In perioada in care la conducerea scolii se afla Gropius (1919-1927), el si partenerul sau Adolf Meyer au observat ca nu exista nici o diferenta reala intre ''produsul finit'' al biroului sau de arhitectura si cel al scolii. Prin urmare, cladirile proiectate de Grupius in aceasta perioada pot fi foarte bine incadrate in stilul Bauhaus. Este vorba de casele Sommerfeld si Otte din Berlin, Auerbach din Jena si schita care a participat la concursul pentru Turnul cladirii Chicago Tribune, proiect care a atras un mare interes asupra scolii. Chiar cladirea in care functiona scoala in Dessau, cladire care a fost terminata in 1926, ii este atribuita lui Gropius. Constribuytia studentilor se face vazuta mai ales la proiectele ramase neconstruite, la finisajele din interior si piese de mobilier precum dulapuri, scaune si vase de lut.
In cei doi ani in care Bauhaus s-a aflat sub directia arhitectului elvetian Hannes Meyer (el si-a aratat pe fata simpatia fata de comunisti), atentia s-a mutat de la grija pentru estetica arhitecturii, la cea pentru functionalitate. S-au realizat doua proiecte importante: un grup de apartamente cu acces prin balcon, in Dessau (mai sunt locuite si acum) si un sediu pentru Scoala Federala a Uniunii Germane de Comert, in Bernau. Abordarea lui Meyer a implicat identificarea nevoilor viitorilor locatari si apoi gasirea unei solutii de design convenabile. Dupa aceea, la conducerea scolii Bauhaus a urmat Mies van der Rohe, care a respins politica lui Meyer, colaboratorii si modul sau de abordare al arhitecturii. Opus fata de ''studiul elementelor esentiale'' pe care il propunea Gropius si de ''identificarea functiilor necesare'', Mies pleda pentru ''implementarea spatiala a deciziilor intelectuale'', ceea ce efectiv insemna adoptarea esteticii sale. In anii 1930, nici unul din proiectele lui Mies sau ale studentilor sai nu au fost construite.Impactul arhitecturii Bauhaus
Fenomenul Bauhaus a avut un impact major asupra artei si arhitecturii in Europa de vest, Statele Unite ale Americii si in Israel; acest lucru s-a intamplat in anii de dupa disparitia scolii datorata regimului nazist.
Gropius, Breuer si Moholy-Nagy s-au reintalnit in Marea Britanie la mijlocul anilor 1930 pentru a lucra la Isokon, o firma de arhitectura infiintata in1929 care isi propunea sa proiecteze si sa construiasca case si apartamente moderniste. La sfarsitul anilor 1930, Mies van der Rohe s-a stabilit in Chicago si a devenit unul din cel mai proeminenti arhitecti din lume. Moholy-Nagy a plecat si el in Chicago si a infiintat scoala New Bauhaus, sub finantarea industriasului Walter Paepke. Atat Gropius cat si Breuer au predat la Scoala de Design de la Harvard si au lucrat impreuna pana in 1941.
Unul din principalele obiective care se urmareau la Bauhaus era unificarea artei cu mestesugul si tehnologia.
Unele din cele mai importante constributii ale scolii au fost in domeniul design-ului de mobilier. Exemple interesante sunt scaunul Cantilever, creat de designerul olandez Mart Stam si scaunul Wassily, proiectat de Marcel Breuer.