Covoare si scoarte romanesti
Arta covoarelor orientale, cu un stravechi trecut, pastreaza si astazi aceeasi faima, capatata atata prin tehnica teserii (cu noduri), cat si prin motivele ornamentale folosite.
Arta covoarelor orientale, cu un stravechi trecut, pastreaza si astazi aceeasi faima, capatata atata prin tehnica teserii (cu noduri), cat si prin motivele ornamentale folosite.
Designerii din zilele noastre cauta mereu texturi, culori si modele noi, astfel incat covoarele sa exprime cu adevarat ceva in locuintele celor care le cumpara.
Inca din antichitate, oamenii au dat diferite intrebuintari materialelor textile. De la folosirea lor ca paturi, pentru a se incalzi, pana la fabricarea unor modele elaborate din lana pentru a fi comercializate, acestea au fost, intr-un fel, in centrul vietii de zi cu zi a oamenilor.
De la popoarele nomade ale Asiei Centrale care - au fost primii confectioneri de covoare si pana astazi, confectionarea covoarelor a devenit industrie. Covoare caucaziene, decorate cu motive geometrice, iar cele florale sau animale sunt stilizate la maximum.
Istoria Manufacturii Savonnerie �ncepe �n primii ani ai secolului al XVII-lea �i odat� cu ea debuteaz� �ntr-adev�r istoria covorului �n Fran�a. �ntemeiat� de Henric al IV-lea care a instalat-o �n galeriile Luvrului, manufactura de covoare "lucrate �n maniera Persiei �i a Levantului " s-a extins, �n timpul domniei lui Ludovic al Xlll-lea, cu alte ateliere. Instalate la Paris, pe malurile Senei, la poalele colinei Chaillot, �n cl�dirile unei foste fabrici de s�pun (" savon "), ele au p�strat denumirea acesteia: SAVONNERIE.
Existen�a manufacturii Aubusson este marcat�, potrivit primelor �nsemn�ri, la �nceputul secolului al XVI-lea. La sf�r�itul aceluia�i veac, Margareta de Valois, prima so�ie a lui Henric al IV-lea, f�cea importante comenzi acestor ateliere.
Denumirea, devenit� pentru numeroase ��ri sinonim� cu aceea de tapiserie, provine de la numele familiei Gobelin, "vopsi�tori �n culori vegetale (ro�ii)", care �i-au instalat atelierul, �nc� de la mijlocul secolului al XV-lea, pe malurile r�ului Bievre, �n cartierul Saint-Marcel. (Gobelins este forma plural� patronimic� de la Gobelin).