Reguli de compozitie: ritmul

ritmulAlaturi de simetrie, proportie, dominanta si culoare, ritmul ocupa un loc fundamental in compoziitile de arta sau arhitectura. Acesta reprezinta ordonarea si reglarea succesiunii de evenimente, bazate pe un sistem de intervale de timp, care sugereaza miscarea sau dinamismul lor. Ritmurile si structurile ritmice din arhitectura sunt codificate, astfel ca "evenimentele" sunt redate de doua componente opuse, formate de goluri si plinuri, create de ferestre, structuri, ornamente, volume sau spatii; intervalele de timp se exprima prin rapoartele si proportiile dintre doua componente contrastante sau prin accentele redate de volume proeminente sau goluri; iar miscarea si dinamismul ritmurilor sunt percepute numai intr-un intreg.

 

Ritmul este folosit ca limbaj architectural atat in exteriorul cladirilor, cat si in interiorul acestora, pentru a sugera o anumita dinamica si pentru abstractizarea emotiilor estetice, atat cat poate inspita o imagine fara sunet si fara miscare efectiva. In interior, in cazul locuintelor, ritmul reda mai mult dinamica detaliilor, a decoratiunilor, a luminilor artificiale sau a corpurilor de iluminat (in general, a obiectelor relativ marunte), prin perceperea lor ca secvente sau succesiuni, simultan sau in perspectiva profunda. La cladirile publice ritmul este redat de succesiuni de ferestre, coloane, pilastrii etc., alegerea unui sistem de ritmare depinzand de masura cladirilor respective.

 

In arhitectura clasica erau folosite elemente de ritmate construite artizanal, precum: nisele, ocnitele, braiele, ornamentele ceramice, placile din piatra cu baso sau altorelief etc. Pentru a evita monotonia aceste secvente ritmice erau rupte de accente sculpturale sau arhitecturale, prin prezenta carora se creau perturbari bine studiate, in scopul de a trezi anumite emotii.

 

Ritmurile de ambianta sunt alcatuite din componentele arhitecturii de interior, in contemporaneitate acestea fiind rezultatul tehnologiilor de fabricatie a materialelor de finisaj, functionale. Astfel ca ritmurile se pot forma din: orice fel de obiecte de dimensiuni mici, de forme diferite, comparabile ca marime, asezate la distante relativ egale;  lumini artificiale date de corpuri de iluminat comparabile ca dimensiuni, asezate pe trasee ordonate; mobila ritmica (mai des intalnita in constructiile publice); structuri ale elementelor de sustinere (stalpi, coloane) sau ale celor sustinute (grinzi, casete, panouri); ornamente, finisaje formate din materiale ceramice, lemn, metal, mase plastice etc., distribuite pe pardoseli, pereti sau platforme, ordonate liniar sau in campuri.

 

Pentru ca distributia se face in spatii introvertite, delimitate, invaluitoare si aflate in relatie cu alte spatii adiacente, ritmurile ambiantelor sunt mult mai complexe si mai greu de realizat/perceput decat cele de pe fatadele exterioare ale cladirilor, de exemplu. Intr-o constructie de tip Italian (vezi imaginea) spatiile pot fi ritmate incepand cu intrarile (insiruite frontal), coloanele, ferestrele, ornamentele arhitecturale exterioare, foaierul, sala etc.

 

Photo: Palatul dogilor, Venetia, sec. XIV - XV, detaliu fatada, exemplu de siruri metrice

www.incasa.ro