Stilul Meiji - stil oriental sau imitatie?

Meiji este o perioada din istoria Japoniei, care corespunde domniei de 45 de ani a imparatului cu acelasi nume (de la 23 octombrie 1868 pana la 30 iulie 1912), cand are loc restaurarea puterii imperiale. In aceasta perioada, tara intra intr-un proces de modernizare, are loc o puternica dezvoltare a economiei, Edo primeste numele Tokyo si   devine capitala statului, iar Japonia ajunge la statutul de putere mondiala, devenind un stat capitalist dezvoltat. Termenul "Meiji" se traduce prin "regula luminata".

In acest timp, in materie de stil arhitectural si de design ambiental, elita meiji adopta numeroase elemente din stilul victorian. Aceasta influenta poate fi remarcata mai cu seama in arhitectura locala si, in special, in interioarele "in stil vestic", gen: pavilioane sau camere de primire (receptii) - yokan sau yoma. Stilul Meiji, insa, nu poate fi interpretat in acelasi fel simplu precum cel vestic.  Majoritatea acestor case au fost construite de catre tamplari japonezi, astfel ca tehnicile de constructie folosite sunt cele cu care acesti mesteri erau, in mod nativ, obisnuiti. Camerele sunt, de regula, mobilate atat cu obiecte fabricate in Japonia, cat si cu mobilier cu proces de fabricatie strain si decorate cu obiecte japoneze, chinezesti sau cu antichitati asiatice, aranjate si proiectate in conformitate cu principiile japoneze contemporane, dar si cu tendintele vestice (sau cu elemente vestice care se armonizeaza cu gustul japonez). Ambii temeni - tendinte vestice si japoneze - trebuie considerati ca fiind instabili, primind si alte definitii in procesul dezvoltarii lor complementare.

stilul meiji    stilul meiji

In anul 1906 apare o problema speciala legata de designul interior, problema generata de imaginile aparute in revista Ladies Graphic sau Fujin gaho, lansata cu un an mai devreme. Aceste imagini au generat un numar de intrebari referitoare la optiunile estetice ale elitei meiji, la relatiile dintre obiecte, la interioarele japoneze, precum si reprezentantiile fotografice de pe piata interna din Japonia, din epoca imperialismului mondial. Cadrul teoretic al acestor intrebari il reprezinta orientalismul, ca modalitate coloniala de a privi lumea, care aseaza sau interpreteaza cultura, astfel incat sa legitimeze relatiile existente la nivelul puterii politice.

Inca de la sfarsitul perioadei Meiji, intreaga elita meiji a fost adesea caracterizata ca o superficiala imitatoare a Occidentului. Casele vestice, impreuna cu agitatia japonezilor (la nivel de viata sociala) si redingota, in materie de stil vestimentar, reprezentau simboluri ale unei epoci indraznete din punct de vedere politic, insa derivata cultural. Din punct de vedere al recuperarii si restaurarii patrimoniului national, Japonia a inregistrat un progres, un mare numar de cladiri Meiji fiind acum incluse in canonul arhitecturii japoneze.

Elita artistilor Meiji respingea, trecand in extrema cealalta, tot ce era chinez sau traditional japonez. Acesti artisti, plimbati prin Europa, incercau sa redea totul dupa modelele creatiei franceze, engleze, italiene, ruse, considerand ca pentru omul societatii moderne productiile traditionale nu se mai potrivesc. Cu toate ca in perioada imediat urmatoare anului 1868, in Europa sculptura si arhitectura treceau printr-o perioada eclectica, japonezii au copiat fara sa inteleaga in profunzime diverse curente. Aproape toate lucrarile publice au inceput sa fie construite in stil occidental, intr-o cladire amestecandu-se mai multe influente. S-a incercat chiar si o replica a palatului Versailles, la scara mult mai redusa, constructie existenta si astazi langa vestitul hotel "New Otani", reparata si reamenajata in ultimii ani. In prezent, ea poarta denumirea de Palatul Akasaka si este folosita pentru ceremonii oficiale importante si ca resedinta pentru cei mai inalti oaspeti ai Japoniei.

Judecand retroactiv, recunoasterea originalitatii unor designeri japonezi de exceptie nu reuseste, totusi, sa modifice punctul de vedere conform caruia modernizarea din perioada Meiji inseamna imitatie si "occidentalizare".

Foto: 1 ; 2

Corina Dovinca
InCasa.ro