Zamosita (Hibiscus syriacus)
Originar din China, arborele de zamosita formeaza tufe dese si stranse, inalte de pana la 2 m (pot ajunge pana la 3 m - 5 m la maturitate). Lastareste bogat de la baza, putand fi plantat si sub forma de garduri vii. Florile solitare sunt mari (6-10 cm. diametrul), campanulate, divers colorate: albe, rosii, albastre, liliachii sau roz, in diferite nuante, cu petale bicolore, simple sau batute; apar in iulie si se deschid pe rand pana in septembrie. Frunzele sunt rombic-ovate, rezistente la frig si bruma.
Este o specie putin pretentioasa, care se adapteaza bine, putand fi plantata in orice gradina, in zone de campie sau in regiunile mai inalte de deal sau de munte. Poate creste atat intr-un climat de stepa, cat si pe nisipurile marine, fiind rezistenta la seceta si la ger.
Desi planta iubitoare de soare, zamosita suporta destul de bine semiumbra. Se simte bine in orice fel de sol, dar rodeste excelent intr-un pamant reavan, fertil si usor calcaros.
Se planteaza izolat sau in grupuri, in aer liber sau pe terase, in vase mari. Pentru ca se indeseste rapid si suporta bine tunderea, zamosita poate fi plantata si sub forma de garduri vii.
Se inmulteste prin butasire sau seminte. Prima metoda este cea recomandata, datorita usurintei cu care se prind lastarii si mai ales timpului scurt de obtinere a unor plante florifere. Perioadele propice de butasire sunt aprile-mai si august-septembrie, cand planta are un stadium dinamic de vegetatie. Pentru a doua metoda se vor folosi seminte foarte coapte, culese toamna tarziu, din capsulele brune si uscate ale plantelor.