De Dragobete

Fiul Babei Dochia, Dragobetele simbolizeaza sarbatoarea dragostei la romani si a devenit mai cunoscut odata cu infierea omologului sau american - Sfantul Valentin. In traditia romaneasca straveche, Dragobetele era o zeitate de origine daco-tracica, imaginat ca pe un barbat chipes, neastamparat si navalnic. Sarbatorit cu regularitate pana la mijlocul secolului al XX-lea, pe 24 si 28 februarie sau pe 1 si 25 martie, Dragobetele semnifica, de asemenea, si inceputul primaverii, fiind numit si Cap de Primavara.

Necunoscut romanilor "de la oras" pana acum cativa ani, Dragobetele a fost si este in continuare aniversat in mediul rural prin organizarea de petreceri in aer liber, dansuri, jocuri, voie buna si logodne simbolice. Conform spuselor etnologului Marcel Laptes, sarbatoare  isi are originile in vestul Olteniei. Local, este numit Navalnicul, fecior frumos care ia mintile fetelor si nevestelor tinere, metamorfozat de Maica Domnului in floarea cu acelasi nume.

Sarbatoarea este asociata cu ciclurile naturii, mai ales in lumea pasarilor. Astfel ca, romanii mai numeau Dragobetele si Logodnicul Pasarilor, pentru ca perioada aniversarii lui corespunde cu cea in care pasarile se imperecheaza si isi fac cuib - obiceiuri pe care oamenii le-au preluat. Motivatiile preluarii erau profunde, pasarile fiind privite ca mesagere ale zeilor, cuvantul grecesc "pasare" insemnand chiar "mesaj al cerului".

Printre obiceiurile traditionale legate de ziua Dragobetelui se numara stransul apei din zapada netopita sau de pe florile de fragi, apa care se considera a avea proprietati magice si cu care fetele sau nevestele tinere se spalau cu ocazia anumitor sarbatori de peste an, pentru a-si pastra senzualitatea si farmecul. In alte locuri se scotea din pamant radacina de spanz, cu multiple utilizari in medicina populara. Un alt obicei este zburatoritul cand fetele tinere coborau in fuga spre sat, fiind urmarite de flacaii indragostiti. Despre toti cei care nu doreau sa sarbatoreasca de Dragobete, se spunea ca vor ramane singuri tot restul anului, iar despre cei care participau, ca vor fi feriti de boli tot anul, mai ales de febra. Copiilor li se prindea de mijloc un snur colorat in rosu si alb, de care se prindea un banutde argint, pentru a-i proteja impotriva bolilor (argintul fiind cunoscut pentru proprietatile lui terapeutice). De asemenea, in ziua de Dragobete si in toata saptamana, nu se lucra dupa-amiaza, oamenii care respectau acest obicei fiind feriti tot anul de rele si de necazuri.

In mediul urban, Dragobetele s-a ivit din umbra zilei Sfantului Valentin sau Valentine's Day, si a pornit ca o forma de protest al celor care refuzau sa preia o sarbatoare fara semnificatie pentru romani, in loc de a-si cultiva propriile traditii. In prezent Dragobetele este cunoscut de majoritatea romanilor si popularizat prin toate mijloacele media. Desi obiceiurile, atat de frumoase si de pitoresti, nu pot fi respectate intocmai ca la sate, tinerii isi declara dragostea si cu ocazia acestei zile, daruindu-si cadouri simbolice: felicitari personalizate, dulciuri, mascote din plus, pernite decorative etc.

Foto: glasulmaramuresului.ro

Corina Dovinca
InCasa.ro