O scurta istorie a papusilor de colectie

Lumea papusilor de colectie, prea putin cunoscuta (inca) in Romania, a devenit de mult timp in Occident o industrie de milioane de dolari anual, existand cercuri de colectionari, publicatii, site-uri de internet, targuri si sectiuni speciale in cadrul majoritatii companiilor care organizeaza licitatii. Valoarea unei papusi este stabilita in functie de doi factori majori : vechimea si calitatea executiei. Dar in afara acestora o papusa care pentru altcineva ar fi o simpla jucarie spune o adevarata poveste. Pentru a intra in acest univers al colectionarilor si a intelege ce este atat de grozav in a colectiona papusi trebuie sa stiti ca in afara de simpla placere de a obtine o piesa rara, acestea pot valora mii sau chiar zeci de mii de dolari pe piata specializata. Un exemplar valoros ascunde in el o intreaga lume : povestea papusii, a celor care au creat-o, fie ca este vorba de o opera artizanala, fie de una de masa, calitatea materialelor, daca face parte dintr-o serie limitata sau nu, cui a apartinut initial si prin cate maini a trecut pana sa ajunga in colectia dumneavoastra. In urma unor cercetari amanuntite pasionatii ajung sa afle tot mai multe informatii despre obiectul colectiei - sau mai curand obiectul obsesiei - pe masura ce preturile continua sa creasca.

Toate papusile realizate inainte de 1930 sunt considerate "vechi" sau "antice". Termenul nu are nimic peiorativ, ci este din start o garantie a valorii. Sunt si colectionari de papusi Barbie sau Action Man, dar acestia intra in alta categorie, fiind priviti cu rezerva si chiar cu dispret de catre colectionarii adevarati. Impartirea intre vechi si nou poate parea arbitrara, dar ca regula acceptata orice papusa mai veche de 70-80 de ani, indiferent de materialul din care este facuta, este mai valoroasa si mai cautata. Unul dintre motivele care stau la baza acestei clasificarii este faptul ca multe din papusile din "bisque" (tip de portelan fin, fara luciu, cu tenta trandafirie, folosit in perioada 1820-1940) realizate de producatorii germani intre 1890-1930 pot fi cu mare greutate evaluate corect, mai ales atunci cand lipseste imbracamintea originala. Majoritatea papusilor vechi sunt azi intr-o stare destul de proasta, cu exceptia fericita a celor care au fost de la inceput in colectii, hainele, perucile si accesoriile lipsind aproape intotdeauna.

Primele papusi

Cele mai multe papusi vechi, foarte cautate astazi, au fost produse incepand din 1850, desi exemplarele care sa reprezinte femei si barbati din secolele XVII-XVIII sunt astzi extrem de rare. Majoritatea acestor papusi erau realizate in Anglia de mestesugari particulari. Acestia ciopleau corpul papusii din lemn, pe care pictau trasaturile fetei si mici detalii, imbracandu-le apoi in costume minuscule care reproduceau moda vremii. In limbajul pasionatilor aceste papusi sunt numite "papusi Queen Anne", un termen care da nastere la confuzii, deoarece guvernarea reginei Anne a luat sfarsit in 1714. Aceste papusi pot fi gasite foarte rar in conditie buna sau excelenta, pretul variind intre 1500 de dolari pentru un exemplar din secolul XIX pana la peste 20.000 dolari pentru cele din secolul XVII, din care pana in prezent au fost gasite mai putin de 30.

Papusile din "papier mache"

Pe locul doi ca vechime, dar mai usor de gasit, sunt papusile confectionate din "papier mache", fabricate incepand cu secolul XIX pana in primii ani ai secolului XX. Acestea au intrat in productie de masa in Germania, Franta, Statele Unite, fiind o alternativa ieftina la cele din lemn, deoarece se puteau folosi tipare, care scurtau timpul de fabricare. Aceste papusi au marcat si intrarea pe piata a fabricantilor germani de papusi, care vor domina acest domeniu pana la inceputul primului razboi mondial, singurul concurent serios fiind papusa franceza Bebe.

Primul producator american de renume, Ludwig Greiner din Philadelphia, a realizat papusi de acest fel in perioada 1840-1874, fiii sai continuand sa conduca firma pana in 1883, cand productia s-a oprit definitiv. Cele mai multe papusi din papier mache aveau parul vopsit in negru, membre din lemn si ochi desenati. Cateva modele, foarte scumpe inca de atunci, aveau ochi de sticla. Valoarea acestor papusi a inceput sa creasca la putin timp dupa ce a incetat productia datorita faptului ca erau tot mai greu de gasit. In prezent preturile variaza intre 500 dolari pentru o papusa Greiner pana la peste 2000 dolari pentru o papusa germana sau franceza in stare buna.

Papusile din ceara

Papusile din ceara au aparut cam in aceeasi perioada cu cele din papier mache. Primele exemplare au fost realizate in Anglia, dupa ce a incetat productia celor din lemn. Intre 1840-1900 acest tip de papusi a intrat in productie de masa, dupa ce in trecut papusile din ceara erau destinate doar celor foarte bogati, fiind realizate pe comanda. Exemplarele din ceara erau realizate prin turnarea materialului fierbinte in forme speciale si atasarea ulterioara a parului si ochilor de sticla. Erau produse in special in ateliere improvizate, desi au existat numeroase cazuri de accidentari : muncitorii s-au ars cu ceara fierbinte, s-au otravit cu vapori de plumb de la culori sau au aspirat rumegus.

Corpul papusilor din ceara era realizata din panza umpluta cu rumegus, cu membre din ceara (in cataloage papusile sunt numite dupa materialul din care este facut capul si nu intregul corp). Sunt piese extrem de frumoase, cu trasaturi fine si interesante, deoarece ceara putea reproduce cu mai multa acuitate culoarea si textura pielii umane. Pretul lor variaza in cataloage de la 1000 la 2000 de dolari, fiind mai usor de gasit. Ulterior unele serii au primit si o stampila a producatorului pe corp, ceea ce face astazi identificarea si evaluare mult mai usoare. Au existat si modele realizate din ceara in combinatie cu gips sau papier mache, dar sunt considerate mai putin valoroase de catre pasionati, pretul lor atingand rar cateva sute de dolari.

Papusi din portelan si parian

Pentru cei care nu sunt pasionati de acest domeniu reprezentarea clasica a papusilor este categoria celor din portelan, cel mai des intalnite si astazi, oferite adesea ca obiecte de artizanat sau amintiri deosebite. O varietate a acestora, mai greu de gasit, sunt cele din "parian", un portelan alb, asemanator ca aspect cu marmura. Papusile din portelan au atins culmea celebritatii intre 1840-1880, inainte ca cele din bisque sa devina preferatele copiilor, desi mai erau produse in cantitati impresionante chiar si la inceputul secolului trecut. Modelele din portelan  au capetele din portelan lacuit, in timp ce celealte din portelan simplu, majoritatea fiind produse in Germania incepand din 1850. Sunt identificate si clasificate in buna partea datorita modului de aranjare a parului : papusi Alice in Tara Minunilor (cu bentita si parul bogat), Dolly Madison (cu parul carliontat si o panglica), etc - urmand moda timpului. Cele mai multe reprezinta femei, puratnd costumatiile cele mai diverse, de la rochii simple la cele care erau la moda in momentul productiei sau simple fantezii ale creatorilor.

Dupa 1880 capetele din portelan au inceput sa fie vandute si separata, alaturi de seturi de haine, pentru ca micutele posesoare sa poata schimba aspectul papusii dupa preferinte. Cu cat coafura este mai pretentioasa si mai elaborata si cu cat portelanul este mai atent pictat valoarea creste, pornind de la 300 de dolari pentru o papusa de serie in stare medie pana la multe mii pentru o piesa rara, dar foarte greu de gasit.

Papusi-model germane si franceze

Am ajuns la cea mai cunoscuta categorie a papusilor vechi - cele franceze si germane din bisque, care au jucat in epoca lor rolul pe care astazi il indeplineste celebra barbie. Acestea au inceput sa fie produse din 1840 pana in preaja primului razboi mondial, numarul fabricilor si meseriasilor crescand intr-un ritm ce parea atunci ametitor, apogeul fiind atins in 1860. Parea ca toata lumea este incantata de aceste mici jucarii, care puteau fi intalnite peste tot. In istoria papusilor - pentru ca, asa cum stiu prea bine colectionarii, exista o istorie a papusilor - perioada 1860-1890 este clar dominata de papusile-model.

Acestea reprezentau, asa cum era de asteptat, personaje feminine, fiind imbracate cu haine care reproduceau minutios, cu o finete a detaliilor pana atunci rar de gasit, moda vremii. Majoritatea au fost realizate in Franta (dar capul multor astfel de papusi era realizat in Germania, ceea ce face clasificarea mai dificila), firmele mari preferand sa produca integral toate componentele, de la haine la par. Cei mai mari producatori francezi ai vremii erau Jumeau, Bru si Huret, urmati de Gaultier, Rohmer, Simone si multi altii. Principala schimbare era cea a siluetei, care chiar daca pastra proportiile unei papusi incerca sa imite - atat cat era decent dupa standardele vremii - formele unei femei mature.

Papusile, desi unele devenisera adevarate lucrari de arta artizanala, erau in definitiv jucarii. Fetitele le adorau (desi erau jucarii destul de scumpe) si obisnuiau sa le coasa noi haine, ajungand ca in timp sa aiba adevarate garderobe, inspirate in principal de ceea ce purtau mamele. O adevarata lectie de moda invatata inca din copilarie. Adesea o papusa era cumparata impreuna cu mai multe haine de fabrica, la preturi usturatoare, precum si cu numeroase accesorii, astfel incat frenezia Barbie are un predecesor ilustru. La Paris, in  Passage Choiseul exista o adevarata mica industrie, o retea de ateliere care producea exclusiv haine pentru papusi, iar vanzarile erau de invidiat. Existau aici cizmari, bijutieri, croitorese, practic orice tinea de moda, foarte bine pregatiti si petrecandu-si intreaga zi realizand jucarii si accesorii.

Foarte repede au aparut si reviste pentru fetite, care le prezentau modele si sfaturi despre ce se purta in lumea papusilor si cum pot realiza cele mai frumoase rochii.

Astfel de papusi sunt foarte scumpe astazi, modelele ieftine avand un pret de pornire de 2000 de dolari, putand ajunge la 20.000 pentru exemplarele deosebite, mai ales cele care au pastrat cel putin in parte hainele originale.

Bebelusii frantuzesti

Bebes, sau papusi care aratau ca niste copii mici sau chiar bebelusi, au reprezentant o adevarata revolutie in industria papusilor, ideea fiind un adevarat soc pentru copii si parinti. Dar un soc placut, care a prins si se vinde si astazi. Inceputurile timide au fost in jur de 1850, dar atunci astfel de modele erau putine si nu prea bine realizate. Nebunia avea sa izbucneasca de fapt aproape de sfarsitul secolului XIX, cand papusile reprezentand adulti au inceput sa piarda repede teren in fata proaspetei concurente. In timp noile "bebes" au facut chiar ca vechile papusi sa dispara de pe piata, nimeni nu mai avea nevoie de oameni mari cand putea avea un bebelus. Firmele franceze cu traditie in domeniu, precum Jumeau sau Bru au dus producerea de bebes la nivelul de arta, chiar daca adaptandu-se la cerintele pietei productia de masa a atins cote impresionante. Dar dominatia franceza a durat pana la inceputul ultimului deceniu al secolului, cand producatorii germani au castigat competitia si au acaparat piata, oferind produse de calitate, dar la preturi mult mai mici.

Papusile Bebes au reprezentat cea mai de succes creatie a producatorilor de papusi. Aceste modele, cu capul din bisque fin si expresii deosebit de reusite, erau vandute de regula imbracati in cele mai elegante replici miniaturiale ale modei pentru copii, la un pret pe masura, fiind o jucarie destinata copiilor cu parinti bogati. Astazi preturile pentru aceste papusi variaza enorm, in functie de calitate si accesorii, intre cateva mii sau chiar mai mult pana la cateva sute pentru cele produse dupa incheierea celui de al doilea razboi mondial.

Replica germana

In fata succesului inregistrat de bebes replica germana nu putea sa intarzie foarte mult, De la bun inceput, dupa ce Anglia a iesit practic din joc, lupta s-a dus intre cei doi mai producatori - Franta si Germania - pentru castigarea unei piete care se anunta ca foarte atractiva. Papusile replica germane sunt asemanatoare celor franceze, fiind cel mai usor de gasit, deoarece numarul lor a fost cu mult mai mare. Produse in perioada 1890-1930 de firme precum Armand Marseille, Simon si Halbig, KR sau Kestner, aceste papusi erau produse in principal in regiunea Thuringia, unde existau resursele necesare pentru productii mari de portelan.

Multe din aceste produse nu poarta marca firmei care le-a fabricat, iar informatiile despre unele ateliere si firme s-au pierdut in haosul razboiului, care avea sa distruga practic aceasta industrie. Cele mai cautate din aceasta perioada sunt modelele realizate in raspuns la dorinta copiilor de a avea jucarii cat mai realiste. Asa ca marii producatori precum Kämmer si Reinhardt, Heubach si Kestner au scos pe piata modele de calitate, foarte scumpe si atunci, care reproduceau cu deosebita acuratete trasaturile chipului uman, cu un realism admirabil si astazi. Sunt cele mai cautate de colectionarii de astazi, la fel ca si papusile realizate in intregime din bisque, care erau inca de atunci mai curand obiecte de colectie, fiind mult mai fragile.

Si pentru aceste papusi calitatea variaza foarte mult, chiar in acelasi lot sau aceeasi serie. Sunt de preferat exemplarele cu trasaturi foarte atent realizate in locul celor de serie. Ca o curiozitate in aceasta perioada au fost produse foarte putine bucati cu gura inchisa, in timp ce majoritatea avea gura deschisa. Preturile variaza de la 200-300 dolari la cateva mii sau zeci de mii pentru cele mai greu de gasit.

Comentarii:

XLGXMHwUCNvI postat pe 11 Mai 2013
PooawNqCzCnQ
It's always a peaulsre to hear from someone with expertise.

deea postat pe 06 Decembrie 2010
papusi...
eu am o gramada de papusi... una mai frumoasa ca alta... da... in anul 1800 nu existau papusi...erau papusi facute din carpe dar cine avea timp sa o ingrijeasca? atunci, fetele stateau multe mai la tara... putine erau cu o papusa din carpe care mai decare... akm noi am prins o vreme...vreme, in care fetele nu mai vorbesc cu alte fete (cele mai bune prietene, ci cu o papusa fara viata..., una unde poti avea incredere, nu divulga secretul la toti...

StirideBine postat pe 17 Septembrie 2010
Barbie
“Barbie este imaginea reflectata a impulsurilor culturale care ne-au format. Barbie reprezinta realitatea noastra”, a afirmat la un moment dat M.G. Lord, o cunoscuta scriitoare si critic cultural din SUA. Totusi, criticii considera ca, in loc sa reprezinte o femeie independenta, cu un spirit liber, Barbie are niste idealuri la care o mica parte dintre femei viseaza

Stefana postat pe 26 Decembrie 2009
Frumusetea papusilor
Desigur in Romania,omul de rand nu colectioneaza,caci nu mai are ce sa colectioneze.Eu am trait vremurile cand obiectele "burghezo-mosieresti" trebuiau distruse,aruncate.Papusile mari,de inaltimea unui copil de 4-5 ani,sau cele cu "par"erau la mare cautare incepand cu perioada interbelica si pana in 1960.Desigur si atunci erau cateva unicate prin case de avocati (cu pedegree),aduse din Franta sau Germania.In vitrinele de jucarii,rar vedeai o papusa,si bineinteles toti copiii isi doreau una.Nu conta ,daca erau fetite sau baieti.Era o jucarie singulara, cu care dormeai,"ii spuneai" toate secretele si iti era partenera de somn pana la maritis. Nu se numea fetisism, ci era nevoia ascunsa de a-ti imparti gandurile cu cineva.Da, am crescut si cu papusa alaturi, imi doream mereu sa am rochita ei cu danteluta si ochii albastrii,care se miscau pe o sarma,undeva in capul de gips.Noi fetitele am crescut cu rochii scurte,era ceva firesc sa vezi copii dezgoliti (azi, intra perversii in actiune) si cu cat deveneam adolescente ,crestea si lungimea rochiilor,inclusiv a papusilor din dotare. Pudoarea,facea parte din morala,din bunul-simt,aproape desuet, azi. Si ca sa inchei,am vazut o expozitie pariculara de jucarii vechi, incepand cu primele papusi de carpa,folosite pentru teatru miniatural la curtea regilor sau la balciuri ,pana la papusile Barbie, de colectie(aveau unghiile lacuite cu foita aur, in valoare de 2000$ buc.) Frumoasa "excursie" in lumea jucariilor,care mi-a redeschis niste usite,aproape ruginite din amintirile mele.

caracas postat pe 13 Aprilie 2009
articolul
mi s-a parut foarte impresionant mai mult pt simplul fapt ca am aflat informati mai greu accesibile,de asemenea modul in care papusile au fost descrise mi-aU TREZIT SI MAI MULT CURIOZITATEA